Una singura:TU

In ochii tai vad curcubeul,
iar mainile tale m-ating,ma mangaie
si vantul ce sufla ar vrea ca sa vuie
sa vezi cum tremur te opreste doar gerul

prin inima ta as strapunge-o sageata
iar varful ei mi l-as trece prin suflet
sa stiu ca-s legat de o singura fata
si mereu sa ma rasplatesti c-un zambet

as rupe in patru,in cinci sau zece
orice urma de dezamagire
iar lacrimile tale par acum albastre
iar farmecul tau pare rece

te vad,dar imi vine sa intr-un pamant
de tine,de tine mi-e frica
chem ingeri chem demoni nu stiu ce sa zica
ma inchid in mine strigand :

« de ce m-ai lasat sa sufar,sa mor ?
de ce nu ma lasi sa iubesc ?
crezi ca-mi e usor mereu sa cersesc ?
iubirea ta imi trezest-un fior. ! »

aprind lumanarea din candela rupta
si-ncerc sa-mi luminez calea vietii
dar uit ca in fata-mi se intind peretii
asculta,hai vino si-asculta

Mister...

Mistere


Ma simtr asa de aiurea…ce senzatie ciudata…neputinta. Nu pot sa fac ce-mi place si asta ma termina...vreau sustinere,incredere,libertate. Ma maturizez pe zi ce trece si vad din ce in ce adevarata fata a vietii. Imi vine sa strig in gura mare ca nu mai pot...dar cine ma crede ? Cine imi da atentie ? Cati or sa vrea sa ma ajute ?...stiu...putini. Prea putini pentru a putea razbi.
M-am trezit dimineata si am fost uimit de tot. Sunt un om,gandesc. Exista atatea lucruri in jurul meu fara raspuns. Atatea lucruri banale care nu stiua de unde vin. Atatea intrebari...atatea dorinte...atatea vise.
Incerc sa definesc cuvantul « viata ». Nu-i dau de cap. Ce rost are, pentru ce traim. Suntem bucurosi,tristi. Suntem dezamagiti,impliniti. Sentimente...dar de unde vin oare ? De ce nu te poti simti bine cand defapt esti trist sau de ce nu te simti trist cand esti bucuros ? O lumea plina de mister...pentru mine.
E un lucru ingrozitor viata deoarece esti sigur in ea doar de un singur lucru : moartea. De ce traiesti ? pentru a muri ? Haha...nu cred. Si daca m-as fi nascut si daca nu nu ar fi fost acelasi lucru ? Traim unul pentru altul,dar de ce ? Unlant neintrerupt pe care eu vreau sa-l rup. Vreau sa traiesc pentru mine...dar realizez ca am nevoie si de altii. Un lant de interdependenta intre oameni. Un om nu-si poate satisface singur toate nevoile.
Incep sa ma departez de subiect asa ca mai bine inchei aici...
Trag concluzia : viata e un mister...nu stiu de ce traim si ce rost avem...poate ca am sa aflu candva... « acolo sus ».

Totul...

Cand totul se stinge
O lacrima curge
De dor si durere
Si-un zambet se frange.

Inchizi ochii si taci.
Astepti in tacere
Vreun suras de ingeri
Si-o raza de placere.

Te-ngani singur cu stelele
Vrei sa stii unde-s vremurile
Alungi toate blestemele
Scoti la iveala temerile.

Te-ntrebi « oare de ce ? »
Dar de ce nu ?
Asa a fost sa fie...
Usor iti mangai sufletu’.

Credita s-a sfarsit.
Durerea e mai mare
Te uiti la asfintit
Si-ai vrea sa fii un soare

Sa-i mangai fata cu lumina
Si sa-i aduci un zambet maree
Sa-i privesti ochii cum suspina
Caci ii erai ca o raza de soare

Intr-un cuvant tu erai cerul
Iar ea…o biata stea.
Ii mangaiai cu vorbe sufletul
Si-I picurai in suflet dragostea

Ultima iubire

Asculta-mi cuvantul
Ce vuie prin tine
Si-nvata descantul
Dragostei pentru mine

Paseste peste mine
Caci numai asa
Stiu ca-ti va fi bine
Ca mi-ai luat viata

mi-ai inecat steaua
ce-mi ardea pe cer
mi-ai omorat speranta
cu-n demon,nu inger

m-ai rupt in farame
dar...iti pare rau
pui suflete s-adune
vrei iar...sa fiu al tau

te las noaptea sa suferi
sa strigi de durere
te gandesti la placeri
mai vrei o mangaiere

stai singura-n noapte
si ploaia te uda
m-auzi,vin in soapte
dar flacara-ti muta

te duci pe-un taram
ce nimeni nu stie
in mana faram
si-ultima agonie

inger...

Mi-esti inger copila
caci zambetul tau
ma face de-a pururi
sa fiu iarasi eu

cand lacrima-ti curge
pe gene prelinge
un dor cat o mare...
ce nu se mai duce

si cerul pe bolta-i
cand negura cade
aprinde faclii...
si iar un vis arde

il stinge-al tau murmur
ce tainic rasuna
si toti vin si-aduna
din el o farama

o voce m-alina
un gras parc’ de inger
cu inima plina
adorm in lumina

si ma trezesc in noapte
sub tacuta-ti veghe
nu-mi vine a crede
ma mangai cu soapte

ma-mbibi cu placere
ma-mfrupti din iubire
ma-mbraci in incredere...
farami dezamagire

in mainile-ti reci
de sinceritate pline
te chem...nu vii la mine
dar mari o sa treci

caci voi fi departe
ma vei visa in noapte
vei plange cu patimi
ai sa te-neci in lacrimi

Zburand...

Incerc sa scriu ce simt si sa simt ce scriu. Ma retrag in fatza computerului si incep sa astern pe foaia virtuala cateva ganduri. Ma gandesc la toate cele petrecute in ultimul timp. Nimic prea bun care sa ma inveseleasca. Nu ma mai inveseleste nimic. Nici macar o nota de 10 la scoala care acum ceva vreme ma bucura mult. Nici macar un cadou primimit,nici macar un lucru frumos facut din suflet. Insensibil ma vor crede multi. Poate ca asa am ajuns,dar nu stiu de ce. Poate chiar din vina ta sau a lui sau a voastra. Nu pot sa-mi dau seama de asta si nu cred ca ar putea ceilalti. Deasta nici nu le spun de simtamintele mele pentru ca pe unii i-ar ingrijora...pe altii nu. Tin in mine desi stiu ca nu e bine. Aceste sentimente ascunse undeva in fundul sufletului te fac sa fii nesigur de tine,iar nesiguranta duce la esec. Nu vreau sa esuez in ceea ce imi propun si deasta vreau sa gasesc cat de repede posibil un ajutor. Imi doresc sa ies din starea asta cat de curand posibil sa vad din nou frumusetile vietii asa cum le vedeam inainte...sa ma bucur ca un copil, cum o faceam candva. Cu siguranta toti ma cred un ciudat sau cred ca am vreo depresie sau cine stie ce alte lucruri. Sunt prea puternic pentru a putea avea o depresie. Asa ma simt si asa sunt eu. Ce pot face ? As vrea sa fiu acceptat asa cum sunt...de toti. Doar ca atunci cand nu intelegi pe cineva crezi ca e ciudat deoarece tu nu poti sa fii la nivelul lui si nici nu ai capacitatea lui de a intelege unele lucruri. Ce sa facem,asa este viata :cruda,rea,nu te menajeaza deloc. Oare cati au puterea sa treaca prin ea neatinsi ?
Nu cred ca multi asa ca ma cufund in vise unde pot fi ce si cine vreau. Doar ca...nu am nici macar imaginatie...

Prietenia

Fericirea,consta in prietenie
Iar iubire este o dezamagire
Ce gaseste-o inima hazlie
Ce se-nmoaie doar printr-o privire

Un prieten este totul pe lume
Orice ar fi eu tot asta voi spune
Un punct de sprijin intr-o viata mobila
Un om ce nu e langa tine doar din mila

Un zambet cald ce il vei pretui
Atunci cand esti prea trist sa poti zambi
Atunci cand viata vrea sa te incerce
Un prieten iti incalzeste sufeltul rece

Iti da speranta lui cand a ta a pierit
Te readuce la viata cand tu crezi c-ai murit
Iti intinde o mana,nu doar un deget mic
Iti spune noapte buna si iti zambeste-un pic

Te apreciaza asa cum esti
Iti crede si acele nemuritoare povesti
Iti da o palma atunci cand trebuieste
Te ia in brate,dulce te incalzeste

Iti anina-n suflet un sentiment de bine
Si orice ar fi e mereu langa tine
Te incurajeaza chiar si cand gresesti
Te sustine in ceea ce gandesti

Iti pune-n palma tot ce are mai scump
Prietenia lui si asta este mult
Iti mangaie inima cu vorbe si fapte bune
Iti spune te iubesc nu din amaraciune

asa sunt eu

mi-e prea foame ca sa mai pot manca
mi-e prea sete ca sa mai pot bea
sunt prea plin de iubire ca sa mai iubesc
sunt prea plin de ura ca sa mai urasc

sunt prea matur ca sa pot fi un copil
sunt prea timid ca sa-mi mai fie teama
sunt prea firav pentru a mai putea fi fragil
sunt prea violent ca sa mai pot da o palma

sunt prea cuminte pentru a mai asculta
sunt prea incins pentru a mai mai incalzi
sunt prea uituc pentru a putea uita
sunt prea vessel pentru a mai putea zambi

simplitatea

Un simplu om
Ce gadila pamantul,
Un simplu pom
Ce il adie vantul.

O simpla pana
Ce e purtata-n ceruri
O simpla haina
Pe care o iei miercuri.

O simpla ploaie
Ce te uda usor
Doar un cuvant
In chip de adevar

Un simplu murmur
Ce il auzi in noapte
Un simplu flutur
Ce se dezmiarda-n soapte

Un simplu zambet
Ce il arati cu sila
Un simplu suflet
Care mai cere mila

O simpla viata
Inchisa-ntr-o minciuna
O simpla ata
Cu care legi cununa


Un simplu fapt
Facut spre bucurie
Un simplu act
Semnat pe o hartie

Timpul

Te juri si-njuri si-mi spui
Ca in viata n-ai facut rau
Dar nu privi in gura oricui
Caci in spate ai un calau

Ce te-asteapta
Sa faci un pas gresit
Sperand crezand visand
Dar stii ca nu mai ai nimic

Sarcastic iti vorbesc
Totioamenii din jur
Nu stii ce sa mai crezi
De unde sa inveti

Dar nu ai 9 vieti
Si trebuie sa stii
Viata e una singura
Traieste-o nu face prostii

Ai grija si pretuieste si ce n-ai
Fiindca viata nu e ca un cantec de nai
Greu la-nceput pana-l inveti
Realizeaza ca traesti doar intre patru pereti

Ai grija si pretuieste si ce n-ai
Fiindca viata nu e ca un cantec de nai
Greu la-nceput pana-l inveti
Realizeaza ca traesti doar intre patru pereti

Devii din copil barbat
Si-asta te sperie
Acele clipe din copilarie
De ne uitat

Revin,revin,revin
In mintea cea mintita
Incerc sa ma inchin
Dar nu mai sunt nimic

Cand viata nu-ti da pace
Traiesti in ritm alert
Viteza nu iti place
Dar totusi esti expert

Ti se pare nedrept
Sa pierzipe cineva
Dar cand te vei pierde tu
Nimeni nut e va ridica

Ai grija si pretuieste si ce n-ai
Fiindca viata nu e ca un cantec de nai
Greu la-nceput pana-l inveti
Realizeaza ca traesti doar intre patru pereti

Ai grija si pretuieste si ce n-ai
Fiindca viata nu e ca un cantec de nai
Greu la-nceput pana-l inveti
Realizeaza ca traesti doar intre patru pereti

Omul
,fiinta superioara
Face uneori greseli
Ce te omoara

Te ridici din pat
sit e privesti alarmat
unde este tanarul
care sanatos s-a culcat

suna ceasul
nu este cel de moarte
darn u mai este mult
toti se dau departe

timpul
,nu intarzie sa vina
Te consolezi cu gandul
Ca viata e o rutina



Ai grija si pretuieste si ce n-ai
Fiindca viata nu e ca un cantec de nai
Greu la-nceput pana-l inveti
Realizeaza ca traesti doar intre patru pereti


Ai grija si pretuieste si ce n-ai
Fiindca viata nu e ca un cantec de nai
Greu la-nceput pana-l inveti
Realizeaza ca traesti doar intre patru pereti


Ai grija si pretuieste si ce n-ai
Fiindca viata nu e ca un cantec de nai
Greu la-nceput pana-l inveti
Realizeaza ca traesti doar intre patru pereti


Ai grija si pretuieste si ce n-ai
Fiindca viata nu e ca un cantec de nai
Greu la-nceput pana-l inveti
Realizeaza ca traesti doar intre patru pereti

Fara el

Cand incepe speri ca va fi un TODEAUNA, sau macar ca va dura cat mai mult, ignori defectele, accepti ca eu sa devina noi,uiti de orice farama de egoism care facea parte in viata ta.Privesti in ochii celuilalt zilnic sa descoperi cat creste iubirea ta, iti amintesti cu mult drag fiecare clipa petrecuta impreuna,iti vine sa urlii tare de tot sa stie toti cat esti de fericit.Pe mine ma bucura orice gest, chiar si un hello, scris aiurea, un sarut dat in fuga pe par, sa ii aud respiratia cand doarme sau cand eu nu am somn sa ii numar alunitele de pe corpul lui frumos.Ca un copil mare doarme, poate ca viseaza poate ca nu, nu stiu de ce ma simt bine, poate unde il iubesc asa mult, poate unde stiu ca totul poate dura doar o secunda din viata si trebuie sa o traiesc la maxim.De ce il iubesc?Poate ca am nevoie de atentie, sa il stiu in viata mea, sa ma simt dorita, sau doar om.Cum ma vede el?Poate ca pe un ceva din viata lui, nu poate iubii, mi-o repeta uneori, o fi egoism, un suflet mort..nu stiu ma doare prea mult.De ce ma vrei, de ce te simti bine in bratele mele, la fel nu stiu.Nu sunt un om frumos, nici destept, sarac, nu am ce sa ofer decat un EU. Poate ca ar vrea mai mult, nu am, sunt doar EU, un corp si un suflet...unii ofera mai mult...eu nu am ce.Poate ca ma limitez, poate...sa dau, as da, ma simt umila si mica in fata lui, oare de ce , iubirea ar trebui sa ma faca altfel dar ma simt zilnic tot mai mica si poate ca e si vina lui.In iubire mereu trebuie sa fie doi, sa ofere la fel de mult...se zice ca mereu unul iubeste mai mult,eu simt ca doar eu o fac.Unii ar zice trezeste-te, sa vad ce?O prietena imi zicea ca se bucura ca se termina tot ptr ca iubeam numai eu..aveam lumea mea, un suflet gol..mare...in care era el, era in vizita..dar era acolo.De ce plang?O vorba zicea nu plange ca s-a terminat zambeste ca s-a intamplat...zambesc cu ochii plini de lacrimi si revine intrebarea idioata de ce nu primesti mereu ce oferi?E legea firii, nu stiu poate doar ne agatam de viata si fericirea altora sau alegem persoane nepotrivite care nu privesc in ochii nostrii sa vad ce suflet frumos avem, sau nu vor sa fie FERICITI.



creat de corina http://suflet-pustiu.weblog.ro/

ironie

Crezand tot timpul in prieteni
Incercand s-ascunzi tot ce te doare
Privesti cu ochii in soare
Si vrei,s-auzi o strigare

Un om singur ce valoreaza cat 10
O minte pe care nu o intrece
Te lasa rece
Toate lucrurile petrecute in jur
Mai trag un fum
Si spun
Crezand ca acum
Vei mai gasi un drum
Pe care l-ai fi urmat oricum

Astepti,un simplu ajutor
O mana care sa-ti ia un dor
Usor
Si te uiti in ochii lor
Si vezi numai neputinta
Vointa
Ce nu gasesti oriunde
Patrunde
In tine si ascunde
Un gand de moarte
Si esti mereu departe
In soapte
Vorbesti mereu si spui
Acest gand n-o sa-l mai descui

Incearca sa iti gasesti linistea
Te apasa nelinistea
Crezand ca in tine nu mai gasesti
Decat nemuritoare povesti

Incearca sa iti gasesti linistea
Te apasa nelinistea
Crezand ca in tine nu mai gasesti
Decat nemuritoare povesti


Si pleci departe de tot
Incercand sa sari peste-un hop
Dar cu cat treci peste probleme
Apar si alte belele
Sunt rele
Acele vorbe mincinoase
Si in jur iti miroase
A tradare
Si te uiti cu ochii in soare
Sperand sa gasesti o-ndrumare
Care
Sa te faca puternic
Si sa te invete
Sa traiesti cu doaua fetze
Ironic,te uiti la amici
Si zici ca s-a terminat
Si totul s-a discutat
Plecat
Departe sub soare
Incerci sa-ti faci un drum in viata
Credinta,lumina,speranta
Atat ti-a ramas
Si te uiti usor spre ceas(usor spre ceas,usor spre ceas)


Incearca sa iti gasesti linistea
Te apasa tare nelinistea
Crezand ca in tine nu mai gasesti
Decat nemuritoare povesti

Incearca sa iti gasesti linistea
Te apasa nelinistea
Crezand ca in tine nu mai gasesti
Decat nemuritoare povesti



Fierbinte te uiti si vezi
Crime omoruri fara dovezi
Si crezi
Ca viata e scurta
Rezulta o ironie crunta
Devii,din ce in e mai sadic
Te uiti,in jur amarnic
Inezitabil
Sa nu renunti
Arunci prosopul
Dar cineva-l ridica
Se sfarma totul
O iei iar de jos
Si visezi mereu frumos
Dar visul nu-I realitate
Si te trezesti
Cand vezi lucrurile de aproape
Privesti departe
Vrei sa treci,nepasator prin viata
Iti pierzi si ultima speranta
Te-afunzi in ceata
Ti se sterg urmele
Si de la oameni
Auzi doar zumzete
Care te doboara
Pleci de la scoala
Fara speranta
Te uiti in fatza
Ti-aduci aminte
c-ai luat o nota proasta
si plangi si totul se revarsa

Incearca sa iti gasesti linistea
Te apasa nelinistea
Crezand ca in tine nu mai gasesti
Decat nemuritoare povesti

Incearca sa iti gasesti linistea
Te apasa nelinistea
Crezand ca in tine nu mai gasesti
Decat nemuritoare povesti

Incearca sa iti gasesti linistea
Te apasa nelinistea
Crezand ca in tine nu mai gasesti
Decat nemuritoare povesti

Incearca sa iti gasesti linistea
Te apasa nelinistea
Crezand ca in tine nu mai gasesti
Decat nemuritoare povesti

padurea

Prin padurea cea stufoasa
Acel verede-mbietor
Parca nici nu te mai lasa
Doar sa stai cugetator

O cetate luminoasa
Doar in colt intunecata
O padure maiestoasa
Ce te cheama de departe

Sufletul il dau copacii
Care par adevarati
Nu se scimba de trec anii
Tot asa raman inalti

Paraiasul care curge
Prin padurea un castel
Cate-odata iti mai zmulge
Cate-un gand de plans de el

E prietenul fidel
Ce te-asculta cu rabdare
Si mereu te duci la el
Cand mai ai o suparare

Flori gingase si marunte
Iarba verde si lucioasa
Parca-ar fi o mare punte
Prin cetatea luminoasa

Stai acum pe frunze multe
Te gandesti la maretia
Care-o poarta mii si sute
De copaci minunatia

Soarele care incearca
Sa faca-un peisaj feeric
Padurea este acum parca
O facile de-ntuneric

Straluceaste si rasuna
In bataia vantului
S-aud pasari care suna
Adapostu-l scutura

Si luna care vine
Chiar dupa asfintit
Creaz-acum o lume
Un basm nemarginit

Padurea acum este
O lume minunata
Si toti isi dau de veste
O lume-nspaimantata


tot pentru scoala.....nu am mai primit 10 pentru ca aveam deja prea multe note x-(

Stare de spirit

as vrea acum sa dispara lucrurile bune
as vrea sa va vad pe toti ca mine
sa incercam sa ne realizam
sa incercam singuri sa zburam

Ma simt rupt de realitate
Ma simt aparte
Ma simt aproape de mine
Dar sunt departe

ma simt un copil prost
ma simt fara rost
ma simt mereu lipsit
ma simt jignit

ma simt usor ca un nor
ma simt fara ajutor
ma simt ca un dor
in fatal lor

ma simt departe de viata
parca-s fi din gheata
nu am nici un zambet pe fata
sunt la distanta

mai am un gand
si vreau sa-l cant
vreau sa va vad plangand
s-aud vantul batand

in aceasta viata
atarn de-un fir de ata
ma simt schimbat la fata
vreau eleganta

ma simt nedreptatit
ma simt mintit
ma simt injosit
ma simt un nimic

as vrea acum sa dispara lucrurile bune
as vrea sa va vad pe toti ca mine
sa incercam sa ne realizam
sa incercam singuri sa zburam

mai am acum ceva in mana
vreau sa se faca lumina
vreau sa ajung la stele
vreau mereu vise rele

ma simt foarte ud
vantul ma-ntoarce spre sud
parca tot nu e facut bine
parca nimeni nu tine cu mine

parca toti ma dispretuiesc
parca toti ma ocolesc
parca totii ma iubesc
poate toti…sau gresesc

mi se pare totul un rasarit
mi se pare totul un asfintit
lumea trece prin mintea mea
parca-ar fi trasa o perdea

este si ceva real
dar totul mi se pare bizar
este ceva adevarat
este ceva de neegalat

e ceva putred pe undeva
o sa aflu asta candva
vreau sa ajut pe cineva
sa mi se treaca-n cont nemurirea

ma simt ciudat cateodata
imi regasesc chipul in apa
imi ating fata sa vad daca-i adevarat
poate nu-s eu…si am visat


as vrea acum sa dispara lucrurile bune
as vrea sa va vad pe toti ca mine
sa incercam sa ne realizam
sa incercam singuri sa zburam