Asculta-mi cuvantulCe vuie prin tineSi-nvata descantulDragostei pentru minePaseste peste mineCaci numai asaStiu ca-ti va fi bineCa mi-ai luat viatami-ai inecat steauace-mi ardea pe cermi-ai omorat sperantacu-n demon,nu ingerm-ai rupt in faramedar...iti pare raupui suflete s-adunevrei iar...sa fiu al taute las noaptea sa suferisa strigi de durerete gandesti la placerimai vrei o mangaierestai singura-n noaptesi ploaia te udam-auzi,vin in soaptedar flacara-ti mutate duci pe-un taramce nimeni nu stiein mana faramsi-ultima agonie
Mi-esti inger copilacaci zambetul tauma face de-a pururi sa fiu iarasi eucand lacrima-ti curgepe gene prelingeun dor cat o mare...ce nu se mai ducesi cerul pe bolta-icand negura cadeaprinde faclii...si iar un vis ardeil stinge-al tau murmurce tainic rasunasi toti vin si-adunadin el o faramao voce m-alinaun gras parc’ de ingercu inima plinaadorm in luminasi ma trezesc in noaptesub tacuta-ti veghenu-mi vine a credema mangai cu soaptema-mbibi cu placerema-mfrupti din iubirema-mbraci in incredere...farami dezamagirein mainile-ti recide sinceritate plinete chem...nu vii la minedar mari o sa trecicaci voi fi departema vei visa in noaptevei plange cu patimiai sa te-neci in lacrimi
Incerc sa scriu ce simt si sa simt ce scriu. Ma retrag in fatza computerului si incep sa astern pe foaia virtuala cateva ganduri. Ma gandesc la toate cele petrecute in ultimul timp. Nimic prea bun care sa ma inveseleasca. Nu ma mai inveseleste nimic. Nici macar o nota de 10 la scoala care acum ceva vreme ma bucura mult. Nici macar un cadou primimit,nici macar un lucru frumos facut din suflet. Insensibil ma vor crede multi. Poate ca asa am ajuns,dar nu stiu de ce. Poate chiar din vina ta sau a lui sau a voastra. Nu pot sa-mi dau seama de asta si nu cred ca ar putea ceilalti. Deasta nici nu le spun de simtamintele mele pentru ca pe unii i-ar ingrijora...pe altii nu. Tin in mine desi stiu ca nu e bine. Aceste sentimente ascunse undeva in fundul sufletului te fac sa fii nesigur de tine,iar nesiguranta duce la esec. Nu vreau sa esuez in ceea ce imi propun si deasta vreau sa gasesc cat de repede posibil un ajutor. Imi doresc sa ies din starea asta cat de curand posibil sa vad din nou frumusetile vietii asa cum le vedeam inainte...sa ma bucur ca un copil, cum o faceam candva. Cu siguranta toti ma cred un ciudat sau cred ca am vreo depresie sau cine stie ce alte lucruri. Sunt prea puternic pentru a putea avea o depresie. Asa ma simt si asa sunt eu. Ce pot face ? As vrea sa fiu acceptat asa cum sunt...de toti. Doar ca atunci cand nu intelegi pe cineva crezi ca e ciudat deoarece tu nu poti sa fii la nivelul lui si nici nu ai capacitatea lui de a intelege unele lucruri. Ce sa facem,asa este viata :cruda,rea,nu te menajeaza deloc. Oare cati au puterea sa treaca prin ea neatinsi ?Nu cred ca multi asa ca ma cufund in vise unde pot fi ce si cine vreau. Doar ca...nu am nici macar imaginatie...
