vineri, 3 iulie 2009

Ticaind dupa raspunsuri



Un lucru imi e greu sa accept :TIMPUL…timpul ce trece ca nebunul,zburand parca sper alte meleaguri,sper alte tinuturi. Nu are mila,nu asteapta pe nimeni. Cu fiecare bataie a inimii,cu fiecare respiratie, cu fiecare clipire din ochi ma apropii mai mult de un raspuns. Fiecare picatura de sange varsata,fiecare lacrima,fiecare oftat imi doresc sa nu fi fost in zadar. Parca fiecare bataie a ceasului se aude mai tare si mai tare. Parca nu vrea sa se opreasca. Pendulul bate in continuu provocandu-mi o stare de neliniste,facandu-ma sa ma intreb : « unde ma duc ? ». "unde ma poarta vremea,unde ma trimite timpul?"…intrebari doar. As vrea sa pot lega ceasul pentru a opri trecerea timpului. Vreau sa raman mereu copil sau mai bine zis, vreau din nou sa fiu copil. Vreau sa ma bucure fiecare adiere de vand, fiecare picatura de apa ce-mi mangaia fata, fiecare fulg de nea ce-mi cadea pe nas, fiecare poveste spusa de mama. Am invatat sa pretuiesc momentele palcute poate prea tarziu, dupa ce a trecut TIMPUL, el rivalul meu etern.