Mister...

Mistere


Ma simtr asa de aiurea…ce senzatie ciudata…neputinta. Nu pot sa fac ce-mi place si asta ma termina...vreau sustinere,incredere,libertate. Ma maturizez pe zi ce trece si vad din ce in ce adevarata fata a vietii. Imi vine sa strig in gura mare ca nu mai pot...dar cine ma crede ? Cine imi da atentie ? Cati or sa vrea sa ma ajute ?...stiu...putini. Prea putini pentru a putea razbi.
M-am trezit dimineata si am fost uimit de tot. Sunt un om,gandesc. Exista atatea lucruri in jurul meu fara raspuns. Atatea lucruri banale care nu stiua de unde vin. Atatea intrebari...atatea dorinte...atatea vise.
Incerc sa definesc cuvantul « viata ». Nu-i dau de cap. Ce rost are, pentru ce traim. Suntem bucurosi,tristi. Suntem dezamagiti,impliniti. Sentimente...dar de unde vin oare ? De ce nu te poti simti bine cand defapt esti trist sau de ce nu te simti trist cand esti bucuros ? O lumea plina de mister...pentru mine.
E un lucru ingrozitor viata deoarece esti sigur in ea doar de un singur lucru : moartea. De ce traiesti ? pentru a muri ? Haha...nu cred. Si daca m-as fi nascut si daca nu nu ar fi fost acelasi lucru ? Traim unul pentru altul,dar de ce ? Unlant neintrerupt pe care eu vreau sa-l rup. Vreau sa traiesc pentru mine...dar realizez ca am nevoie si de altii. Un lant de interdependenta intre oameni. Un om nu-si poate satisface singur toate nevoile.
Incep sa ma departez de subiect asa ca mai bine inchei aici...
Trag concluzia : viata e un mister...nu stiu de ce traim si ce rost avem...poate ca am sa aflu candva... « acolo sus ».