M-ating sa vad daca nu cumva visez. Poate doar mi se pare…poate nu sunt acolo. Si totusi eu sunt. Ma simt deasupra tuturor, parca fara nicio grija, fara niciun gand, ascultandu-i doar bataile inimii, simtindu-i doar respiratia fierbinte pe piele ce se intensifica cu fiecare miscare, cu fiecare mangaiere a mea, cu fiecare soapta. Cu fiecare secunda ce-mi zboara pe langa ureche, cu fiecare adiere ce-mi mangaie fata o doresc mai mult. Lacrima din sufletul meu s-a uscat. Ochii, doar ochii mi se mai misca…am inghetat cu totul. Parca nu indraznesc nici sa mai respir,nici sa clipesc. As fi vrut sa dureze parca mai mult decat o eternitate sau poate…sa nici nu fi existat. Buzele ei dulci si suave, rosii ca petalele unui trandafir de munte imi mangaie usor fata. Mainile-i sincere imi cuprind trupul, lasandu-mi pe piele parca un semn, un semn al iubirii. Nu am nevoie de nimic pentru a sti ce vrea…gandurile ei sunt si ale mele, inima mea bate in acelasi ritm cu a ei. Parca ne contopim intr-o singura fiinta,parca cerul si pamantul s-au unit deodata,parca raul si binele au facut pace, visele au prins viata, parca… dar totul e real, suntem doar noi. O clipa de ratacire m-a cuprins. In acel moment o vedeam doar pe ea si nimic altceva. Genele-i lunge ce ascundeau ochii ei caprui pe care parca ii sorbeam, finetea fetei ei,,,totul, totul era facut in asa fel incat sa te faca sa iti doresti sa nu mai mori sau sa o faci pe loc. As fi vrut sa strig:”te vreau”,dar am tacut. Am lasat tacerea sa vorbeasca, am lasat privirile sa discute, am lasat inimile sa se-ngane. “O data in viata poate esti fericit cu adevarat. Conteaza doar sa-ti dai seama cand s-a intamplat si sa-ti aduci aminte cu placere.”
“Un muritor ce a facut un lucru nemuritor. Stiu ca niciodata nimeni nu-mi va putea lua amintirea. Raman cu ea caci acum imi e cel mai bun prieten…”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu